Romana

Fotocopii ilegale - un pericol pentru libera circulatie a informatiilor

Pentru orice societate este de o importantã vitalã sã existe un acces usor si rezonabil la operele stiintifice si literare. Dacã nu se iau mãsuri necesare pentru a restrânge fotocopiatul ilegal, bazele publicãrii pot fi amenintate, ceea ce va produce efecte daunãtoare în creatia intelectualã, culturalã si artisticã a natiunii respective; problema este mai pronuntatã în tãrile mici si tãrile în curs de dezvoltare. Creatia intelectualã este de o importantã fundamentalã pentru dezvoltarea si progresul unei natiuni, si Drepturile Autorului si de Reproducere reprezintã baza financiarã care permite si garanteazã existenta unui proces creativ. Respectul pentru Drepturile de Reproducere încurajeazã creativitatea!

Este esential ca notiunea de "circulatie liberã de informatii" - notiune pe care autorii si editorii o sprijinesc pe deplin - sã nu fie confundatã cu notiunea de "circulatie neremuneratã de informatii". Cãrti, reviste si ziare costã, si aduc venituri autorilor lor. Acestia au nevoie de o despãgubire justã atunci când li se copiazã lucrãrile.

Fotocopiatul si copiatul electronic

Studii norvegiene aratã cã 38,9 la sutã din fotocopiile luate în scolile norvegiene sunt lucrãri protejate de Drepturile de Reproducere. În fiecare an, fiecare salariat din cei cca. 135.000 de functionari ai administratii guvernamentale din Norvegia foloseste 260 de pagini din lucrãrile protejate de Drepturile de Reproducere. În administratia municipalã si judeteanã a tãrii, 39 de milioane de pagini copiate sunt produse în fiecare an dupã material protejat de Drepturile de Reproducere. Masinile de fotocopiat sunt din ce în ce mai efective si întrebuinta lor se rãspândeste tot mai mult; in plus, masinile de fotocopiat traditionale sunt înlocuite de masini digitale de copiat. Copiatul se extinde în toate domeniile societãtii.

În acelasi timp tehnologii electronice noi reprezintã o provocare aproape coplesitoare pentru detinãtorilor legali (producãtorilor, autorilor), cu introducerea si folosirea noilor metode de 'scanning', cu sisteme de imagine noi si cu tot felul de diseminare electronicã a lucrãrilor intelectuale în sectoarele de educatie si administratie publicã, precum si în viata comercialã si a organizatiilor. Aceastã situatie trebuie urmãritã atent atât de detinãtorii legali individuali, cât si de organizatii acestora.

Kopinor - un repertoriu complet al drepturilor

Kopinor a fost fundatã la 30 aprilie 1980. În principiu, aderarea este deschisã oricãrei organizatii care reprezintã indivizi cu Drept de Autor si ale cãrui lucrãri tipãrite sunt protejate de legislatia pentru Drepturile de Reproducere. În prezent, 21 de organizatii membre - 5 asociatii de editori si 16 asociatii de scriitori. Aceastã reprezentativitate largã constituie coloana vertebralã a Kopinor si-i conferã asociatiei posibilitatea de a acorda consumatorilor sau utilizatorilor licente bazate pe un repertoriu complet de drepturi cuprinzînd toate tipurile relevante de lucrãri tipãrite. În acelasi mod, prin lege si prin acorduri bilaterale stabilite cu alte asociatii de drepturi de reproducere în strãinãtate, Kopinor reprezintã producãtorii strãini.

Kopinor este autorizatã de organizatiile ei membre sã negocieze si sã semneze acorduri colective despre fotocopiatul lucrãrilor protejate de Drepturile de Reproducere în toate domeniile societãtii. Un tel nou si important al asociatiei este negocierea acordurilor despre reproducerea electronicã secundarã a lucrãrilor norvegiene la biblioteci, la institutii de învãtãmânt si la întreprinderi publice si private.

Dupã 1980 Kopinor a perceput mai mult de 1.000 de milioane de coroane norvegiene (NOK) - echivalentul a 136,6 de milioane de dolari US (USD). (Cursul valutar din 31.12.97: USD $ 1 = NOK 7,32).

Licenta colectivã extinsã - solutia nordicã

Pentru a reproduce în mod legal, în general trebuie sã se obtinã autorizatia detinãtorului legal. În 1979, a fost introdusã în legislatia norvegianã legea de "sistemul licentei colective extinse" pentru reprografia în domeniul învãtãmîntului. La revizuirea Legii Drepturilor de Reproducere, în anul 1995, acelasi sistem a fost introdus si pus în practicã în ce priveste reproducerea secundarã care se desfãsoarã în domeniile de administratie publicã, întreprinderi si organizatii. Acest sistem este bazat pe un principiu prin care organizatiilor detinãtorilor legali le-au fost acordate drepturile de reprografie de cãtre membrii lor individuali. Organizatiile îi acordã, din partea lor, aceste drepturi asociatiei Kopinor. Astfel, Kopinor este autorizatã sã incheie acorduri generale cu consumatorii din toate domeniile societãtii, si consumatorul individual nu mai este nevoit sã obtinã o autorizatie din partea fiecãrui producãtor pentru a putea scoate reprografii dupã lucrãrile acestuia.

Dupã încheierea unui acord de licentã, legea îi confere consumatorului un efect de "extindere" care-i permite sã facã reprografii dupã lucrãrile autorilor si ale editorilor - norvegieni si strãini - si în cazuri când acestia nu sunt reprezentati în mod direct de asociatiile membre ale Kopinor. Acest acord de licentã trebuie însã sã satisfacã anumite conditii. Kopinor trebuie sã reprezinte, printr-o asociatie membrã, o parte importantã a autorilor si editorilor norvegieni din categoria respectivã de lucrare. Si când contributiile sunt împãrtite, detinãtorii legali care nu sunt reprezentati de Kopinor trebuie sã fie tratati la fel ca acei producãtori care sunt reprezentati în mod direct prin vreun acord. Celelalte patru tãri nordice au o legislaturã asemãnãtoare.

Acordurile

Kopinor a încheiat acorduri cu statul norvegian asupra fotocopiatului si a altor metode de reproducere, acorduri care cuprind:

• scolile primare si secundare pe nivel pre-universitar, (inclusiv scolile din sectorul de învãtãmânt pentru adulti si scolile municipale de muzicã),
• universitãtile si scolile superioare
• administratia guvernamentalã.

S-au încheiat acorduri si cu

• autoritãtile locale si judetene (administratia municipalã si judeteanã),
• retelele telefonice si cãile ferate ale Norvegiei, posta norvegianã, societãtile de electricitate precum si radioteleviziunea nationalã,
• Confederatia Norvegianã a Industriei si Comertului, cuprinzând drepturile de fotocopiare ale celor 11.000 companii membre,
• Biroul Central al Cooperativelor Agricole, cuprinzând drepturile de fotocopiare în întreprinderile agricole,
• precum si societãti si organizatii private care cuprind majoritatea bãncilor, a companiilor de asigurare si a celorlalte institutii financiare, precum si cca. 30 la sutã din birourile de avocaturã din Norvegia.

În 1997 Kopinor a perceput 139,4 milioane de coroane norvegiene, echivalentul a cca. 19 milioane de dolari US în contributii pentru reprografie. Cca. 11,3 la sutã din sumele percepute cuprind cheltuielile operationale ale Kopinor. Suma restantã plus dobânzile este repartizatã între producãtorii norvegieni si strãini.

Acordurile la care Kopinor este legat în general nu permit fotocopiatul decât pentru uz intern, orice distributie publicã sau vînzare pe piata fiind interzisã. Altã restrictie fundamentalã este cã un utilizator nu are voie sã copieze mai mult decât o parte a unei cãrti. O universitate, de pildã, poate copia numai 15 la sutã, dar în nici un caz mai mult decât 25 de pagini dintr-o carte. Regulile sunt si mai stricte atunci când este vorba despre materiale deosebit de vulnerabile, de exemplu partiturile muzicale. Pe de altã parte, utilizatorul poate fotocopia fãrã restrictii material de presã, magazine, reviste sãptãmînale/lunare etc., cu conditia sã plãteascã remuneratia.

Pretul pe paginã fixat prin acordurile asociatiei Kopinor variazã (pentru anul 1996) între 0,266 coroane norvegiene (egal cu 3,6 centime US) pentru administratia centralã a guvernului si 0,9923 (egal cu 13,5 centime US) pentru scolile municipale de muzicã.

Remuneratii si repartitii bazate pe studii statistice

În general, la fiecare trei sau cinci ani, este realizat un studiu statistic în fiecare domeniu cuprins de acordul principal sau de un "acord model". Statistica aratã numãrul paginilor fotocopiate si contributia ce trebuie plãtitã de cãtre utilizatori. Aceste informatii formeazã baza calculãrii remuneratiilor producãtorilor. În general, studiul dureazã trei sau patru sãptãmâni. În aceastã perioadã cca. 5 la sutã din grupurile cuprinse de acord trebuie sã facã duplicate ale întregului material copiat, exceptie fãcînd materialul confidential. Aceste duplicate sunt trimise la un birou de statisticã independent, care le codificã si le analizeazã. Iatã câteva exemple ale informatiilor astfel culese:

• Percentuaj de material protejat care a fost copiat (drept bazã de platã)
• Tarã de origine a lucrãrilor copiate
• Tip de material copiat (poezie, prozã, texte de ne-fictiune, ilustratii etc.)
• Tip de sursã fotocopiat (carte, dictionar, carte de sansonete sau partiturã, ziar etc.).

Kopinor estimeazã cã cel putin 650 milioane de pagini de lucrãri protejate sunt fotocopiate fiecare an în Norvegia (populatia Norvegiei este de 4,3 milioane de locuitori). Identificarea fiecãrui editor, sau a fiecãrui titlu de lucrare sau a autorului lui, prin prelevare de mostre, nu este rentabilã, nici posibilã.

Partea de remuneratie a editorilor este calculatã în functie de datele obtinute referitoare la tipul de publicatie copiatã, si varieazã între 25 la sutã si 50 la sutã. Partea autorilor este calculatã în functie de datele detaliate obtinute, referitoare la tipul de material copiat.

Repartitia remuneratiilor dedicate producãtorilor norvegieni se bazeazã pe negocieri între diferite grupuri de autori care-i reprezintã pe producãtori. Dacã negocierile nu pot fi încheiate cu un acord comun, Consiliul de Administratie a Repartizãrii îi numeste mediatori pe doi din membrii lui. Dacã, în continuare negocierile dau gres, Consiliul adoptã o resolutie de repartizare si remunerare. Aceastã resolutie poate fi prezentatã la Camerã de Apel a Tribunalului Intern de Arbitraj, care ia decizia finalã si definitivã.

Organizatiile membre repartizeazã cea mai mare parte a benificiului lor la fiecare autor sau editor, asociatiile autorilor înainte de toate sub forma de subventii, cursuri de formatie etc. Contributiile poate fi utilizate si spre binele comun al tuturor autorilor si editorilor din respectivele grupuri. În 1997 Kopinor a repartizat 96,2 milioane de coroane norvegiene (echivalentul a cca. 12,6 milioane de dolari US) la producãtorii norvegieni, prin asociatiile acestora.

Cca. 20 la sutã din contributiile repartizate în anul 1997 cuprind lucrãri strãine. Aceste contributii sunt transferate la producãtorii strãini de cãtre Organizatiile Drepturilor de Reproducere din tãrile respective, pe baza unor acorduri bilaterale.

Kopinor - membru al lui IFRRO

Kopinor este membru al Federatiei Internationale a Organizatiilor pentru Dreptul de Reproducere (IFRRO), care uneste toate Organizatiile pentru Dreptul de Reproducere precum si multe asociatii nationale si internationale de detinãtori legali (producãtori). În prezent, IFRRO are 30 de membri care apartin organizatiilor nationale pentru Dreptul de Reproducere. In plus, federatia are 41 de membri asociati din categoriile urmãtoare: Asociatii nationale si internationale ale autorilor si ale editorilor.

Traducere: Erling Schøller